miercuri, 26 februarie 2014

 
Una dintre cele mai frumoase povestiri ale Bibliei este cea a lui Daniel. Acesta era un om drept şi  neprihănit. În ciuda faptului că se afla în Babilon împreună cu poporul său, fiind toţi captivi, şi că rugăciunile înălţate Domnului erau intrezise, Daniel nu înceta să creadă şi să se roage. Un decret interzicea rugăciunile şi oricine era prins că se roagă timp de 30 de zile era aruncat într-o gropă cu lei. Această ameninţare ar fi speriat pe oricine, dar Daniel era de neclintit în credinţa sa faţă de Dumnezeu şi a continuat să se roage. A fost aruncat în groapa cu lei. Dar a continuat să fie fără teamă şi Dumnezeu l-a protejat, Daniel ieşind de acolo teafăr şi nevătămat.
      
        Eu sunt un mic băieţel pe nume Daniel (Fotea Cătălin Daniel) şi de curând am împlinit 3 ani. Familia mea mă iubeşte foarte mult dar sunt foarte îngrijoraţi pentru mine. Eu sufăr de Microcefalie, o malformaţie congenitală severă. Din acest motiv, eu nu pot sta în şezut singur, nu pot să merg, nici nu pot să vorbesc şi nu pot să îi spun mamei, tatălui, surorii mele Adela şi fratelui meu David cât de mult îi iubesc. Ei ştiu că îi iubesc, ochii mei şi întreaga faţă zâmbeşte când familia mea e cu mine. Sunt recunoscător că ei şi toţi prietenii noştri mă înconjoară cu dragoste.
         Din păcate, aşa cum am spus sufăr de Microcefalie, la naştere nimeni nu i-a spus nimic mamei, dar ea a observat treptat că ceva nu este în regulă cu mine. Fiind o malformaţie a creierului nu se poate opera. Tratamentele medicamentoase nu mă ajută. În ultimul an am fost diagnosticat şi cu Epilepsie având nişte crize de acest fel. Unii specialişti la care merge mama cu mine spun că nu am şanse, alţii ne încurajează pentru că sunt mulţi copii cu Microcefalie care înving pronosticurile sumbre ale medicilor. 
         Când aveam 8 luni primul neurolog la care am mers nu mi-a dar nici o şansă de recuperare. Dar acum eu mă târăsc pe podea folosindu-mă de mânuţe, mă rostogolesc, întind mânuţa şi iau jucării, obiecte, deşii la început au spus că nu văd, acum toată lumea a înţeles că eu văd şi că sunt interesat de lumea care mă înconjoară, îmi place muzica foarte mult, ador să îmi cânte mămica mea, şi îmi plac culorile. De asemenea îmi place foarte mult în apă. 
        Pentru a mă dezvolta cât mai bine eu am nevoie de multe lucruri cum ar fi kinetoterapie, diverse alte metode de terapie fizică, orteze care să mă ajute să ţin picioruşele în mod corect, părinţii acum urmează demersurile pentru a-mi face prima pereche de orteze. De asemenea, sunt o mulţime de alte tipuri de aparaturi de care eu am nevoie pentru a mă stimula în încercarea mea de a ieşi din această groapă cu lei. Mama mea petrece mult timp cercetând orice tipuri de terapie pe care eu aş putea să o urmez. 
        Problema este că tot ceea are nevoie un copil cu astfel de probleme neurologice grave este foarte scump începând cu cărucioarele speciale, kineto, tratamente, medici, aparatui speciale, şi aşa mai departe. 
       Eu am nevoie să merg să încerc orice metodă de terapie fizică şi de alte feluri dar este imposibil din punct de vedere financiar. Vă rog să priviţi la imaginile mele în care fac kinetoterapie, şi la cele cu aparatele de care eu am nevoie. Vă rog să mă ajutaţi să mă ridic, să şed, să merg, să vorbesc. Orice copil născut în această lume are dreptul la o viaţă decentă. Atât îmi doresc.


 Acestea sunt unele dispozitive de care am nevoie, pe etape, la recomandarea chirurgului ortoped. Acum am nevoie urgentă de orteza fixă pentru picior și de căruciorul special care mă ajută să stau în șezut în mod corect, dacă nu stau corect nu voi putea nicicând să șed.
După ce voi reușii să șed singur și coloana mea va fi mai bine dezvoltată cu ajutorul acestor dispozitive, voi avea nevoie de verticalizator care să mă ajute să stau în picioare. Și așa mai departe. Toate acestea le voi folosi pe etape.
Fiecare dintre aceste dispozitive costă mii de lei. AM fost chiar alaltăieri la o firmă și căruciorul special costă 5300 Ron. Ortezele de care nevoie acum costă 820 Ron.
Am vorbit, de asemenea, la  Constanța în cadrul unei Asociații care primesc în fiecare an o echipă de belgieni care practică un tip nou de terapie și tratamentul costă 1800 de Euro. Am afișat aceste lucruri ca să puteți vedea ce costuri presupun nevoile unui copil cu nevoi speciale. CA să nu mai vorbim de kinetoterapia necesară zilnic și care costă între 40 și 50 de lei pe zi.



vineri, 21 februarie 2014

             
        Una dintre cele mai frumoase povestiri ale Bibliei este cea a lui Daniel. Acesta era un om drept şi  neprihănit. În ciuda faptului că se afla în Babilon împreună cu poporul său, fiind toţi captivi, şi că rugăciunile înălţate Domnului erau intrezise, Daniel nu înceta să creadă şi să se roage. Un decret interzicea rugăciunile şi oricine era prins că se roagă timp de 30 de zile era aruncat într-o gropă cu lei. Această ameninţare ar fi speriat pe oricine, dar Daniel era de neclintit în credinţa sa faţă de Dumnezeu şi a continuat să se roage. A fost aruncat în groapa cu lei. Dar a continuat să fie fără teamă şi Dumnezeu l-a protejat, Daniel ieşind de acolo teafăr şi nevătămat.
      
        Eu sunt un mic băieţel pe nume Daniel (Fotea Cătălin Daniel) şi de curând am împlinit 3 ani. Familia mea mă iubeşte foarte mult dar sunt foarte îngrijoraţi pentru mine. Eu sufăr de Microcefalie, o malformaţie congenitală severă. Din acest motiv, eu nu pot sta în şezut singur, nu pot să merg, nici nu pot să vorbesc şi nu pot să îi spun mamei, tatălui, surorii mele Adela şi fratelui meu David cât de mult îi iubesc. Ei ştiu că îi iubesc, ochii mei şi întreaga faţă zâmbeşte când familia mea e cu mine. Sunt recunoscător că ei şi toţi prietenii noştri mă înconjoară cu dragoste.
         Din păcate, aşa cum am spus sufăr de Microcefalie, la naştere nimeni nu i-a spus nimic mamei, dar ea a observat treptat că ceva nu este în regulă cu mine. Fiind o malformaţie a creierului nu se poate opera. Tratamentele medicamentoase nu mă ajută. În ultimul an am fost diagnosticat şi cu Epilepsie având nişte crize de acest fel. Unii specialişti la care merge mama cu mine spun că nu am şanse, alţii ne încurajează pentru că sunt mulţi copii cu Microcefalie care înving pronosticurile sumbre ale medicilor. 
         Când aveam 8 luni primul neurolog la care am mers nu mi-a dar nici o şansă de recuperare. Dar acum eu mă târăsc pe podea folosindu-mă de mânuţe, mă rostogolesc, întind mânuţa şi iau jucării, obiecte, deşii la început au spus că nu văd, acum toată lumea a înţeles că eu văd şi că sunt interesat de lumea care mă înconjoară, îmi place muzica foarte mult, ador să îmi cânte mămica mea, şi îmi plac culorile. De asemenea îmi place foarte mult în apă. 
        Pentru a mă dezvolta cât mai bine eu am nevoie de multe lucruri cum ar fi kinetoterapie, diverse alte metode de terapie fizică, orteze care să mă ajute să ţin picioruşele în mod corect, părinţii acum urmează demersurile pentru a-mi face prima pereche de orteze. De asemenea, sunt o mulţime de alte tipuri de aparaturi de care eu am nevoie pentru a mă stimula în încercarea mea de a ieşi din această groapă cu lei. Mama mea petrece mult timp cercetând orice tipuri de terapie pe care eu aş putea să o urmez. 
        Problema este că tot ceea are nevoie un copil cu astfel de probleme neurologice grave este foarte scump începând cu cărucioarele speciale, kineto, tratamente, medici, aparatui speciale, şi aşa mai departe. 
       Eu am nevoie să merg să încerc orice metodă de terapie fizică şi de alte feluri dar este imposibil din punct de vedere financiar. Vă rog să priviţi la imaginile mele în care fac kinetoterapie, şi la cele cu aparatele de care eu am nevoie. Vă rog să mă ajutaţi să mă ridic, să şed, să merg, să vorbesc. Orice copil născut în această lume are dreptul la o viaţă decentă. Atât îmi doresc.